capioldáș, capioldáși, s.m. (înv.) camarad de serviciu; cardaș, coleg; tovarăș. Vezi definitia »

rudáș, rudáși, s.m. (reg.) 1. om care mână vitele. 2. vâslaș, cârmaci. 3. cal înhămat singur. 4. căpiță mică de fân, purcoi. Vezi definitia »

spițeráș, spițeráși, s.m. (înv.) spițer (farmacist), spițerel. Vezi definitia »

IAVÁȘ adv. (Fam.; în loc.) Iavaș-iavaș = încet, binișor, fără grabă. – Din tc. yavaș. Vezi definitia »

pîș interj. – Reproduce sunetele mersului silențios. – Var. pîșa. Creație expresivă, cf. fîș, pis, hîș. Relație cu păși „a merge” (Candrea) este improbabilă și se bazează numai pe încrucișarea ambelor cuvinte în var. pîși „a merge”. – Der. pîșcîi, vb. (a reproba, a dezaproba, a fluiera), cf. hîșcîi; pîșcîială, s. f. (demonstrație de dezacord), ambele cuvinte înv., folosite de Dosoftei (sec. XVII) și pe care Scriban le pune în mod greșit în legătură cu pîrsni; pîșpîi, vb. (a murmura, a șopti); pîșpîială, s. f. (șoaptă); pîșpîitor, adj. (șoptitor; înv., băgăcios, turbulent). Vezi definitia »