MINISTRÁNT s.m. Ajutor de preot în ritualul catolic; paracliser. [< germ. Ministrant]. Vezi definitia »

element, elemente s. n. (pol.) individ declasat. Vezi definitia »

TONITRUÁNT, -Ă adj. (Liv.; despre voce) Tunător, tonant. [Pron. -tru-ant. / < fr. tonitruant]. Vezi definitia »

NIVELMÉNT s.n. Totalitatea operațiilor de determinare a altitudinii punctelor unui teren. [< fr. nivellement]. Vezi definitia »

INCIDÉNT s.n. 1. Întâmplare neplăcută care survine într-o situație, în timpul unei activități. ◊ Incident de frontieră = ciocnire armată între formații grănicerești care aparțin la două state limitrofe. ♦ Greutate, dificultate. 2. Obiecție, contestație accesorie la cauza principală a unui proces. [< fr. incident]. Vezi definitia »