Definita cuvantului finit
FINÍT, -Ă, finiți, -te, adj. 1. Care are o existență limitată. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filozofică ce se referă la stările relative ale materiei, care au o existență limitată și se pot transforma unele într-altele. 2. (Despre produse, mărfuri etc.) Care a trecut prin toate fazele de transformare a materiei prime și poate fi întrebuințat în scopul pentru care a fost făcut. – V. fini. Cf. fr. fini, it. finito.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu finit
COMOFÍT, -Ă adj., s. f. (plantă) care crește pe stânci cu detritus sau în crăpăturile acestora. (<fr. chomophyte) Vezi definitia »
SCAPOLÍT s. m. mineral amorf conținând silicat de calciu și de aluminiu, în unele roci vulcanice. (< fr. scapolite) Vezi definitia »
LECÍT s. n. v. lecită. Vezi definitia »
ÎNDOBITOCÍT, -Ă, îndobitociți, -te, adj. Care și-a pierdut facultățile intelectuale și morale; prostit. – V. îndobitoci. Vezi definitia »
SANSCRÍT, -Ă Limba sanscrită (și s.f.) = limba literară a Indiei vechi, în care sunt scrise numeroase opere din literatura clasică indiană. ♦ Referitor la limba sanscrită; scris în limba sanscrită. [< fr. sanscrit]. Vezi definitia »