AMIÁZĂ, amiezi, s. f. 1. Mijlocul zilei, momentul înălțării maxime a Soarelui deasupra orizontului (corespunzător aproximativ orei 12). ◊ Loc. adj. De amiază = de prânz, de la ora prânzului. ◊ Expr. Ziua(-n) amiaza mare = în plină zi, în toiul zilei. 2. (Concr.) Zenit. 3. (Reg.) Masă principală care se ia aproximativ la jumătatea zilei; prânz. 4. (Înv.) Miazăzi, sud. [Var.: amiáz, amiéz s. n., amiázi, amiázăzi s. f.] – Din amiazăzi (< lat. ad mediam diem). Vezi definitia »

neiubitúră s.f. (înv.) lipsă de iubire. Vezi definitia »

năpădeálă, năpădéli, s.f. (înv.) 1. năpădire. 2. cuprindere din toate părțile, învăluire; năpădire. Vezi definitia »

promincă, prominci s. f. 1. pistă de alergare pe un hipodrom de trap. 2. (deț.) plimbare zilnică a deținuților în perimetrul penitenciarului. Vezi definitia »

POLIRÉMĂ s.f. (Mar.) Corabie cu mai multe rânduri de vâsle. [< fr. polyrème]. Vezi definitia »