Definita cuvantului diagonal
DIAGONÁL, -Ă adj. Care unește două vârfuri opuse ale unui poligon sau ale unui poliedru; curmeziș. // s.n. (Text.) Împletitură de fire care prezintă în țesătură linii paralele oblice. [< fr. diagonal, cf. lat. diagonalis < gr. dia – prin, gonia – unghi].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu diagonal
CIRCUMORÁL, -Ă adj. Situat în jurul gurii; perioral. [Cf. lat. circum – în jurul, os, oris – gură]. Vezi definitia »
INTERDENTÁL, -Ă adj. (despre consoane) prin plasarea vârfului limbii înapoia dinților; între dinți. (< it. interdentale) Vezi definitia »
IMPERSONÁL, -Ă adj. care nu se referă la o persoană, nu vizează direct pe cineva; cu caracter obiectiv. ◊ (despre verbe, construcții verbale) care exprimă o acțiune neatribuită nici unei persoane. ◊ (fig.) lipsit de personalitate. (< fr. impersonnel, lat. impersonalis) Vezi definitia »
PREJUDICIÁL, -Ă, prejudiciali, -e, adj. (Rar) Care precedă o judecată; p. gener. preliminar. [Pr.: -ci-al] – Din fr. préjudiciel. Vezi definitia »
PODBEÁL, podbeli, s. m. Plantă mică erbacee din familia compozeelor, cu rizom cărnos și flori galbene, folosită în medicină, iar uneori și în alimentație (Tussilago farfara). [Var.: podbál s. m., podbeálă s. f.] – Din bg., scr. podbel. Vezi definitia »