Definita cuvantului diagonală
DIAGONÁLĂ s.f. Dreaptă care unește vârfurile opuse ale unui poligon, ale unui poliedru; (curent) bară, grindă etc. pusă în curmeziș. ♦ (Mil.) Curea purtată de-a curmezișul pieptului. ♦ Linie de cale ferată care întretaie oblic mai multe linii paralele ale unei stații. [< fr. diagonale].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu diagonală
ÁGRIȘĂ, agrișe, s. f. Fructul agrișului, în formă de boabă verzuie, roșie sau galbenă, cu gust acrișor. – Din agriș. Vezi definitia »
LÓNJĂ, lonje, s. f. Piesă sau instalație mobilă ajutătoare, folosită în procesul de învățare sau de perfecționare a unor mișcări acrobatice în gimnastică, sărituri în apă etc. – Din fr. longe. Vezi definitia »
rugumă Vezi definitia »
dugheánă (dughéne), s. f. – Prăvălie. – Mr. duchiane, megl. duchian. Tc. dükkan (Roesler 591; Șeineanu, II, 162; Lokotsch 542; Ronzevalle 91; Iordan, Dift., 80), cf. alb. dukian, bg. diugen, sb. dućan, mag. dogány, cf. it. dogana. – Der. dughengiu, s. m. (băcan, negustor), din tc. dükkanci. Vezi definitia »
SINECLÍZĂ s. f. platformă având aspectul unui larg sinclinal, cu flancuri ușor înclinate. (< fr. synéclise) Vezi definitia »