Definita cuvantului dialectică
DIALÉCTICĂ s.f. I. (Ant.) Arta de a ajunge la adevăr descoperind contraziceri în raționamentul adversarului. II. Teorie generală despre dezvoltarea naturii, societății și gândirii, precum și metodă de cunoaștere și de transformare a lumii. [Cf. fr. dialectique, germ. Dialektik, lat. dialectica, gr. dialektike < dialegomai – discut].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu dialectică
steríță s.f. (înv. și pop.) direcție în care bate vântul; bătaia vântului. Vezi definitia »
COROIDÓZĂ s. f. alterație vasculară degenerativă neinflamatorie a coroidei. (< fr. choroïdose) Vezi definitia »
mutélcă (mutélci), s. f. – Piuliță. – Var. mutercă. Pol. muterka, din germ. Mütterchen „mămică” (Cihac, II, 207; Iordan, Dift., 95; Scriban; Iordan, BF, VI, 169). În Mold. Vezi definitia »
AUTOSTRÁDĂ, autostrăzi, s. f. Șosea principală, asfaltată sau pavată, rezervată circulației autovehiculelor. [Pr.: a-u-] – După fr. autostrade. Vezi definitia »
șarlă, șarle s. f. om ipocrit / viclean / pervers. Vezi definitia »