Definita cuvantului dialectică
DIALÉCTICĂ s.f. I. (Ant.) Arta de a ajunge la adevăr descoperind contraziceri în raționamentul adversarului. II. Teorie generală despre dezvoltarea naturii, societății și gândirii, precum și metodă de cunoaștere și de transformare a lumii. [Cf. fr. dialectique, germ. Dialektik, lat. dialectica, gr. dialektike < dialegomai – discut].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu dialectică
HĂLĂCIÚGĂ, hălăciugi, s. f. (Reg.) 1. Tufiș, desiș de mărăcini, de lăstari etc. 2. Păr zbârlit, ciufulit. – Et. nec. Vezi definitia »
TANATOGENÉZĂ s. f. studiu al cauzelor și naturii morții. (< fr. thanatogenèse) Vezi definitia »
CREATÚRĂ s.f. Ființă, făptură; (peior.) individ. ♦ Protejat, acolit (al unui om influent). [Cf. fr. créature, lat. creatura]. Vezi definitia »
CÓLNIȚĂ1, colnițe, s. f. (Reg.) Adăpost pentru oi sau pentru vite, construit din nuiele și acoperit cu paie; șură, șopron. – Din scr. kolnica. Vezi definitia »
COÁRDĂ2, coarde, s. f. (Reg.) Spadă, sabie. [Var.: coártă s. f.] – Cf. magh. kard. Vezi definitia »