Definita cuvantului diartroză
DIARTRÓZĂ s.f. (Anat.) Articulație liberă, mobilă între oase. [< fr. diarthrose, cf. gr. dia – prin, arthron – articulație].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu diartroză
ciréșnă, ciréșne, s.f. (reg.) fierul plugului, cuțitul plugului. Vezi definitia »
VORBUȘOÁRĂ, vorbușoare, s. f. (Pop.) Vorbuliță. – Vorbă + suf. -ușoară. Vezi definitia »
FRÉZĂ3 s. f. pieptănătură bărbătească; frizură. (< friza) Vezi definitia »
SUPRASÁRCINĂ s.f. Excesul de sarcină față de sarcina nominală sau normală a unui sistem tehnic. ♦ Sarcină anormală, superioară celei nominale, care periclitează sistemul tehnic unde se stabilește. [< supra- + sarcină, după fr. surcharge]. Vezi definitia »
ciutúră (ciúturi), s. f. – 1. Recipient, bidon, ploscă. – 2. Urcior. – 3. Găleată. – 4. Paletă, la morile de apă. – 5. Roată cu teici. – 6. Muștiuc de pipă. – 7. (Arg.) Gură, cioc. – Mr. ciutră, megl. ciutură. Lat. pop. *cytola, din gr. ϰάτυλος „scoică” (Pușcariu 382; REW 2290; Pușcariu, Lat. ti, 61; DAR; Sandfeld 31), cf. it. ciotola. Mai puțin probabilă este der. din gr. ϰύτος (Philippide, Bausteine, 52; Pascu, II, 193), sau din lat. *chytra (Candrea; cf. observațiile lui Densusianu, GS, VI, 363). A trecut din rom. în ngr. τσιότρα, alb. čuturë, čotrë (față de alb. tšutul, din it.), bg. čot(u)ra (Capidan, Raporturile, 194; cf. Conev 80, care interpretează invers și Mladenov, 690, care explică bg. prin it.), sb. čutura (cf. Miklosich, EW, 419; Berneker 164), mag. csutora, rut. čutora, tc. çot(u)ra (Roesler 609 și Lokotsch 442 crede, dimpotrivă, că rom. provine din tc.). Cuvîntul tc. este considerat uneori ca der. din it., ceea ce nu este posibil, dacă se are în vedere consoana r, care se explică numai prin rom. Vezi definitia »