ANALÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în analiza matematică sau psihologică. ♦ Persoană cu aptitudini deosebite în cunoașterea, în analiza și în descrierea sufletului omenesc. [< fr. analyste]. Vezi definitia »

-ÁST suf. „pasionat”. (< fr. -aste) Vezi definitia »

țest, țesturi, s.n. (reg.) 1. craniu, țeastă. 2. carapace. 3. scheletul de lemn al șeii. 4. gaură în țărmul râurilor unde se ascund peștii. Vezi definitia »

PIETÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al pietismului. (< fr. piétiste) Vezi definitia »

ORELÍST, -Ă, oreliști, -ste, adj. Otorinolaringolog. – Din o[to]r[ino]l[aringologie] + suf. -ist. Vezi definitia »