IMPRÓB, -Ă adj. lipsit de probitate, necinstit. (< fr. improbe) Vezi definitia »

CIOB, cioburi, s. n. Bucată, fragment dintr-un obiect de sticlă, de faianță, de lut etc. spart; hârb. – Cf. tc. çöp. Vezi definitia »

BOB, Ioan (1739-1830, n. sat Orman, jud. Cluj),episcop unit din Transilvania. Reprezentant al românilor în Dieta Transilvaniei din 1790-1791. Împreună cu episcopul ortodox Gherasim Adamovici, a patronat al doilea Supplex Libellus Valachorum, din 1792, afirmînd postulatele națiunii române. Autor al unui dicționar româno-latino-maghiar. Vezi definitia »

LIOFÓB, -Ă, liofobi, -e, adj. (Despre particule coloidale) Care nu are afinitate pentru moleculele mediului de dispersie. [Pr.: li-o-] – Din fr. lyophobe. Vezi definitia »

scrob¹, scroburi, s.n. (reg.) 1. jumări de ouă. 2. mâncare făcută din ouă bătute, fierte cu smântână sau cu miere. 3. mâncare asemănătoare cu terciul, făcută din făină fiartă. 4. (în sintagmă) scrob de făină = făină muiată pentru pui. 5. aluat subțire din care se fac clătite sau scoverzi. 6. (la pl.) clătite. 7. aluat nedospit, frecat mărunt în palmă sau ras pe răzătoare, care se fierbe în supă în loc de tăiței; frecăței, răzălău, trahana. 8. mâncare uscată și întărită, care nu mai poate fi consumată. 9. tencuială. Vezi definitia »