Definita cuvantului solitar
SOLITÁR, -Ă, solitari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se găsește singur; izolat, singuratic. ◊ Floare (sau frunză etc.) solitară = floare (sau frunză etc.) care crește singură pe tulpină. ♦ (Despre locuri) Pustiu, neumblat. ♦ (Despre ființe; adesea substantivat) Care trăiește sau căruia îi place să trăiască singur, izolat, departe de societate. 2. S. n. Piatră prețioasă (în special diamant de mare valoare) montată singură la o bijuterie (sau ieșind în evidență într-o montură dintr-un grup de pietre mai mici). – Din fr. solitaire, lat. solitarius.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu solitar
știmár, știmáre, s.n. (reg.) pășune. Vezi definitia »
MILIÁR1, -Ă, miliari, -e, adj., s. n. (Stâlp sau piatră) care este așezată din milă2 în milă2 sau, p. ext., din kilometru în kilometru la marginea șoselelor și drumurilor principale, pentru a indica distanțele. [Pr.:-li-ar. – Var.: (înv.) miliáriu s. n.] – Din lat. milliarius, fr. milliaire. Vezi definitia »
MULTINUCLEÁR, -Ă adj. plurinuclear; multinucleat. (< engl. multinuclear, lat. multinuclearis) Vezi definitia »
CONTESTATÁR, -Ă adj. (Rar) Care exprimă o contestație, de contestație. [Cf. it. contestatario]. Vezi definitia »
CAVITÁR, -Ă adj. care prezintă cavități, gol în interior. (< fr. cavitaire) Vezi definitia »