Definita cuvantului superlativ
SUPERLATÍV, -Ă, superlativi, -e, adj. (Despre calificative) Care exprimă o calitate în gradul cel mai înalt. ◊ Gradul superlativ (și substantivat, n.) = grad de comparație al adjectivelor și al adverbelor, care arată că însușirea exprimată este la un grad foarte înalt sau la gradul cel mai înalt ori cel mai scăzut în comparație cu altele de aceeași natură. – Din fr. superlatif, lat. superlativus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu superlativ
CONSERVATÍV2, -Ă adj. conservator. (< germ. konservativ) Vezi definitia »
CONSEMNATÍV, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de consemnare. [Et. incertă]. Vezi definitia »
RADIATÍV, -Ă adj. referitor la radiații. ♦ (met.) bilanț ~ = diferența dintre cantitatea de căldură primită și cea cedată de suprafața terestră într-un timp dat. (< fr. radiatif) Vezi definitia »
CONVECTÍV, -Ă adj. Referitor la convecție; care se produce prin convecție. [< germ. konvektiv]. Vezi definitia »
ELOGIATÍV, -Ă adj. (Rar) Elogios. [Pron. -gi-a-. / cf. it. elogiativo]. Vezi definitia »