aprínde (aprínd, apríns), vb. – 1. A arde, a se propaga focul. – 2. A da foc. – 3. A face lumină. – 4. A se înflăcăra, a se roși la față. – 5. A încinge, a ațîța. – 6. A se înflăcăra, a se pasiona, a se însufleți. – 7. A face febră. – Mr. aprindu, megl. prind, istr. aprindu. Lat. apprĕndĕre, de la apprĕnhĕndĕre (Șeineanu, Semasiol., 181; Pușcariu 100; Candrea-Dens., 1448; REW 554; DAR), de unde provin, cu sensuri diferite, și it. apprendere, prov. aprendre, fr. apprendre, sp., port. aprender. Totuși, sensul rom. este deja romanic, cf. fr. prendre cu funcție intranzitivă (le feu a pris), it. il fuoco é appreso, sp. prender. Trăsături ale sensului romanic al lui apprendere (a aprinde) sînt atestate la Grégoire de Tours (cf. Densusianu, HLr., 186), în v. fr. apprendre și în it. apprendersi d’amore (paralel cu fr. s’éprendre). Der. aprinjor, s. n. (Trans., chibrit); aprinjoară, s. f. (Trans., chibrit); aprinsură, s. f. (Trans., inflamație); aprinzăcios, adj. (inflamabil); aprinzătoare, s. f. (brichetă; sul de hîrtie aprins cu care se fac glume proaste în cazărmi și licee, punîndu-l între degetele celor care dorm); aprinzător, adj. (inflamabil). Vezi definitia »

ANELÍDE s. n. pl. încrengătură de viermi cu corpul cilindric inelat, care se mișcă cu ajutorul unor perișori. (< fr. annélides) Vezi definitia »

aínde, adv. – (Banat) În altă parte. – Var. aindine(a), aindire(a). Lat. ăliŭndĕ (Miklosich, Sb. Wien, C, 285;Pușcariu 45; REW 348). Totuși, este unul din cazurile în care este greu să se facă distincția între lat. și sl., fiindcă se cuvine să ne gîndim și la sl. inŭde, cu același sens (Cihac). Vezi definitia »

CINCLÍDE s. f. pl. familie de păsări: pescărușul-de-munte, mierla-de-piatră etc. (< fr. cinclidés) Vezi definitia »

EUMENÍDE s.f.pl. (Mit.) Nume eufemistic dat eriniilor, furiilor. [Sg. eumenidă. / < fr. euménides, cf. gr. Eumenides]. Vezi definitia »