Definita cuvantului anatemă
anátemă, s. f. – Excludere, ostracizare a cuiva de către biserică. – Var. ana(f)tima, ana(f)tema. – Mr. anatima, megl. natima. Ngr. ἀνάυημα (Murnu 4). Formele cu f. arată proveniența din sl. anathema, anafema. – Der. anatem(at)isi, anatem(at)iza, vb. (a arunca anatema, a afurisi).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu anatemă
JINDUIÁLĂ, jinduieli, s. f. Jinduire. – Jindui + suf. -eală. Vezi definitia »
VECHITÚRĂ, vechituri, s. f. 1. Lucru vechi sau învechit, uzat; spec. haină uzată, zdreanță. 2. (Rar) Vechie (1); uzură. – Vechi + suf. -tură. Vezi definitia »
ANTRETOÁZĂ s. f. piesă de lemn, de fier etc. așezată transversal între alte piese. (< fr. entretoise) Vezi definitia »
OCARÍNĂ s. f. intrument muzical de suflat, din teracotă sau metal, oval și cu găuri, care scoate sunete asemănătoare cu cele ale flautului. (< ir., fr. ocarina) Vezi definitia »
TINÉTĂ, tinete, s. f. Putină mică, hârdău care servește, în anumite locuri, la colectarea și transportul materiilor fecale. – Din fr. tinette. Vezi definitia »