Definita cuvantului anatemă
anátemă, s. f. – Excludere, ostracizare a cuiva de către biserică. – Var. ana(f)tima, ana(f)tema. – Mr. anatima, megl. natima. Ngr. ἀνάυημα (Murnu 4). Formele cu f. arată proveniența din sl. anathema, anafema. – Der. anatem(at)isi, anatem(at)iza, vb. (a arunca anatema, a afurisi).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu anatemă
TONSILÍTĂ s. f. amigdalită. (< fr. tonsillite) Vezi definitia »
ALOGÁMĂ, alogame, s.f. – V. alogam (1) [DEX'98] Vezi definitia »
CARPÉTĂ s.f. Covoraș. [< fr. carpette]. Vezi definitia »
STÉPĂ, stepe, s. f. Întindere de loc arid, de obicei șes, acoperit cu o vegetație compusă în special din plante graminee, plante cu rizomi, tufișuri și plante spinoase; formație vegetală care crește pe acest loc. – Din rus. step'. Vezi definitia »
LABIRINTÍTĂ, labirintite, s. f. Boală care constă în inflamația acută sau cronică a labirintului urechii. – Din fr. labyrinthite. Vezi definitia »