TÍNDĂ, tinde, s. f. Încăpere mică situată la intrarea caselor țărănești. ◊ Expr. A face o treabă până în tindă = a începe un lucru fără a-l termina. ♦ (Înv.) Coridor, galerie. ♦ Pronaos. ♦ Prispă, pridvor, cerdac. [Pl. și: tinzi] – Lat. *tenda (< tendere). Vezi definitia »

ANAGENÉZĂ s.f. Regenerare a țesuturilor vii, distruse accidental. [< fr. anagenèse, cf. gr. anagenesis – regenerare]. Vezi definitia »

PSIHÓZĂ s. f. 1. boală psihică manifestată prin grave tulburări ale comportamentului, gândirii și afectivității, de care bolnavul nu este conștient. 2. obsesie, idee fixă. (< fr. psychose) Vezi definitia »

SINERGÍDĂ s. f. fiecare dintre cele două celule haploide ale sacului embrionar situate deasupra oosferei. (< fr. synergide) Vezi definitia »

groapă, gropi s. f. (tox.) lingură folosită de consumatorii de opiu și heroină pentru încălzirea drogului inhalat sau injectat ulterior. Vezi definitia »