MÍGMĂ, migme, s. f. (Înv.) Amestec de liant, agregat mărunt și apă, asemănător mortarului, în care se pune cărămidă pisată și care este folosit în zidărie. – Din ngr. migma, lat. migma. Vezi definitia »

DIDÁCTICĂ, didactici, s.f. – V. didactic (2) [DEX'98] Vezi definitia »

PALMATÚRĂ s.f. Malformație constând în reunirea printr-o pieliță a degetelor la om. [< fr. palmature]. Vezi definitia »

SPETEÁLĂ, speteli, s. f. (Pop.) Boală a animalelor de tracțiune, care constă în întinderea excesivă a ligamentelor și a țesuturilor spinării din cauza eforturilor și care se manifestă prin șchiopătări, mers greoi etc.; p. ext. (la oameni și la animale) durere acută în regiunea lombară (provenită din cauza unui efort prea mare). – Speti + suf. -eală. Vezi definitia »

CONSOÁNĂ s. f. sunet format în special din zgomote produse în diferite puncte ale canalului fonator prin închiderea sau strâmtarea acestuia; consonantă. (< fr. consonne, lat. consona) Vezi definitia »