Definita cuvantului animal
animál (animále), s. n. – Ființă, vietate, jivină, dobitoc. Fr. animal; cf. nămaie. – Der. (din fr.) animalic, adj.; animalcul, s. n.; animalitate, s. f. (lipsă de simțire; viață animală).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu animal
PREELECTORÁL, -Ă adj. De dinainte de alegeri. [Cf. it. preelettorale]. Vezi definitia »
INFERENȚIÁL adj. bazat pe inferență; deductibil. (< engl. inferential) Vezi definitia »
VASÁL s. m. f. (în orânduirea feudală, în apusul Europei) persoană, stat care, în schimbul unor beneficii sau feude, datorau suzeranului de care depindeau omagiu, fidelitate și unele obligații civile și militare; (p. ext.) om, grup dependent de un altul. ◊ (adj.) supus, tributar. (< fr. vassal) Vezi definitia »
SIGNÁL s.n. 1. Semnal convențional emis de un fluier, de o sirenă. 2. Fluier metalic mic. [Pl. -le, -luri. / < fr. signal, germ. Signal < lat. signum – semn]. Vezi definitia »
NIVÁL, -Ă adj. (Liv.) Referitor la zăpadă; datorat zăpezii. [Cf. fr. nival, it. nivale, lat. nivalis]. Vezi definitia »