TRIBOLOGÍE s. f. Studiul problemelor de frecare și uzare a mecanismelor. – Din fr. tribologie, engl. tribology. Vezi definitia »

HOMEOPLAZÍE s.f. (Biol.) Dezvoltare a unui țesut asemănător țesutului normal. [Gen. -iei. / fr. homéoplasie, cf. gr. homoios – asemănător, plassein – a forma]. Vezi definitia »

ACETONEMÍE s. f. prezența acetonei sau a altor corpi cetonici în sânge. (< fr. acétonémie) Vezi definitia »

BIOCOMUNICÁȚIE s. f. comunicație în domeniul biologic. (< bio- + comunicație) Vezi definitia »

CONJÚNCȚIE s.f. 1. Parte de vorbire neflexibilă care leagă două propoziții sau două cuvinte cu aceeași funcție sintactică. ♦ (Log.) Conectiv caracterizat prin aceea că expresia alcătuită cu ajutorul său este adevărată numai dacă toate propozițiile componente sunt adevărate și este falsă când cel puțin una dintre componente este falsă. ♦ Figură de stil care enunță o observație rezultată din asocierea unor aspecte de viață contradictorii; sinichioză. 2. (Astr.) Poziție în care se găsesc doi aștri care au aceeași longitudine cerească la un moment dat. [Gen. -iei, var. conjuncțiune s.f. / < lat. coniunctio, cf. fr. conjonction]. Vezi definitia »