plevuí, plevuiésc, vb. IV (reg.) a trece prin ciur, a cerne (pentru a curăța boabele de pleavă). Vezi definitia »

ocîrmuí (-uésc, ocârmuít), vb. – A guverna, a administra. Sl. okrumiti, cf. cîrmui. E dubletul lui ocîrmi, vb. (a menține, a păstra), sec. XVII, înv. (după Candrea, din sl. okrumljati). – Der. ocîrmuire, s. f. (guvern); ocîrmuitor, s. m. (conducător). Vezi definitia »

bărătuí (-uésc, -it), vb. – A cumpăra, a se tîrgui, a discuta. – Var. bărăta, bărătăi, bărăți. Sb. baratati „a tîrgui”, din it. barattare „a face schimb” (DAR; Iordan, BF, II, 55). Candrea, GS, VI, 321, presupune ca etimon lat. balatrare, cf. sp. baladrar, port. bradar (Corominas, I, 372), însă această ipoteză pare puțin convingătoare. Vezi definitia »

stuí, stuiésc, vb. IV (reg.; despre boi) a face să dea carul îndărat. Vezi definitia »

AUTOATRIBUÍ vb. refl. a-și atribui sieși. (< auto¹- + atribui) Vezi definitia »