PRESTÍGIU s. n. 1. Autoritate morală, considerație, influență de care se bucură cineva sau ceva; vază, importanță. ◊ Loc. adj. De prestigiu = care onorează, care aduce glorie, considerație; important, valoros. 2. (Rar) Strălucire, farmec, atracție. – Din fr. prestige. Vezi definitia »

COMPLÚVIU s.n. Deschizătură în mijlocul acoperișului la casele romane, prin care cădea în impluvium apa de ploaie. [Pron. -viu, pl. -ii, -viuri. / < lat., fr. compluvium]. Vezi definitia »

MARONÍU, -ÍE, maronii, adj., s. n. 1. Adj. (Despre culori) Care bate în maro. 2. Culoare maronie (1). – Maron + suf. -iu. Vezi definitia »

OTÁGIU, s. n. v. otaj. Vezi definitia »

MEZOTÓRIU s. n. veche denumire a două elemente radioactive, unul izotop al radiului, iar celălalt al toriului. (< fr. mésothorium) Vezi definitia »