POLIGÓN s.n. 1. Figură geometrică formată dintr-o linie frântă închisă. 2. Teren pentru trageri de instrucție cu arme de foc. ♦ Teren de tir. [< fr. polygone, cf. lat., gr. polygonos < gr. polys – numeros, gonia – unghi]. Vezi definitia »

ANALÓGHION s. n. v. analog¹. Vezi definitia »

CARCINOTRÓN, carcinotroane, s. n. Tub electronic cu vid înaintat, folosit în domeniul frecvențelor foarte înalte. – Din fr. carcinotron. Vezi definitia »

DECURIÓN s. m. 1. comandant al unei decurii (1). 2. membru al senatului într-un municipiu sau o colonie, în Imperiul Roman. 3. șef de serviciu în administrația palatului imperial, la sfârșitul Imperiului Roman. (< lat. decurio) Vezi definitia »

TEFLÓN s. n. 1. Material plastic, rezistent la acțiunea agenților corosivi, la foc etc. 2. Vas de bucătărie confecționat din teflon (1). – Din fr. téflon, engl. teflon. Vezi definitia »