SÚLĂ, sule, s. f. 1. Unealtă (folosită de cizmari și de cojocari) formată dintr-un ac lung și gros de oțel, drept sau curb, fixat într-un mâner, cu care se găurește pielea, talpa etc. spre a putea petrece acul sau ața prin ele. 2. (Reg.) Pește mic cu corpul foarte subțire și alungit (Syngnatus nigrolineatus). – Lat. subula. Vezi definitia »

ciofleágă (cioflégi), s. f. – În tipografie, culegar. Germ. Schublade, prin intermediul pol. szuflada, ceh. šuplakta (Cihac, II, 55). Vezi definitia »

MANÉLĂ s. f. bară de lemn folosită la cofrage, schele etc. (< it. manella) Vezi definitia »

MAGNIFICÉNȚĂ s.f. Măreție, lux, fast, strălucire. [Cf. fr. magnificence, it. magnificenza, lat. magnificentia]. Vezi definitia »

HELICTÍTĂ s.f. (Geol.) Denumire dată unor concrețiuni calcaroase în formă de spirală care se formează pe pereții peșterilor, ramificându-se în toate direcțiile. [< fr. hélictite]. Vezi definitia »