REAPRÍNDE, reaprínd, vb. III. Tranz. A aprinde din nou. [Pr.: re-a-] – Re¹- + aprinde. Vezi definitia »

aprínde (aprínd, apríns), vb. – 1. A arde, a se propaga focul. – 2. A da foc. – 3. A face lumină. – 4. A se înflăcăra, a se roși la față. – 5. A încinge, a ațîța. – 6. A se înflăcăra, a se pasiona, a se însufleți. – 7. A face febră. – Mr. aprindu, megl. prind, istr. aprindu. Lat. apprĕndĕre, de la apprĕnhĕndĕre (Șeineanu, Semasiol., 181; Pușcariu 100; Candrea-Dens., 1448; REW 554; DAR), de unde provin, cu sensuri diferite, și it. apprendere, prov. aprendre, fr. apprendre, sp., port. aprender. Totuși, sensul rom. este deja romanic, cf. fr. prendre cu funcție intranzitivă (le feu a pris), it. il fuoco é appreso, sp. prender. Trăsături ale sensului romanic al lui apprendere (a aprinde) sînt atestate la Grégoire de Tours (cf. Densusianu, HLr., 186), în v. fr. apprendre și în it. apprendersi d’amore (paralel cu fr. s’éprendre). Der. aprinjor, s. n. (Trans., chibrit); aprinjoară, s. f. (Trans., chibrit); aprinsură, s. f. (Trans., inflamație); aprinzăcios, adj. (inflamabil); aprinzătoare, s. f. (brichetă; sul de hîrtie aprins cu care se fac glume proaste în cazărmi și licee, punîndu-l între degetele celor care dorm); aprinzător, adj. (inflamabil). Vezi definitia »

strépede (-zi), s. m. – Vierme de brînză, larva de la Piophila casei. – Megl. strépii. Origine incertă. Pare un der. din lat. trĕpĭdus, cf. treapăd (Tiktin). Este de presupus că pl. strepezi ar fi dus la un sing. analogic *strepeză, de la care, prin regresiune, s-ar putea explica rezultatul din megl. și alb. štrep, considerîndu-se -ză drept suf. Semantic, se explică prin ideea de mîncărime sau de mișcare agitată. – Der. din sl. črŭvĭ „vierme” (Cihac, II, 373), direct sau prin intermediul alb., nu este posibilă. Cf. Byck-Graur 26; Rosetti, II, 122. Vezi definitia »

CEFALOPÓDE s.n.pl. Clasă de moluște marine care au împrejurul gurii o serie de brațe tentaculare cu ventuze; (la sg.) animal din această clasă. [Sg. cefalopod. / < fr. céphalopodes, cf. gr. kephale – cap, pous, podos – picior]. Vezi definitia »

CESTÓDE s. n. pl. clasă de viermi platelminți; paraziți intestinali: tenia. (< fr. cestodes) Vezi definitia »