PRAXIOLOGÍE s.f. Disciplină care studiază structura generală a acțiunilor umane și condițiile eficacității acestora. [Pron. -xi-o-, gen. -iei. / < fr. praxiologie, cf. gr. praxis – acțiune, logos – știință]. Vezi definitia »

NUTRÍȚIE s.f. Totalitatea fenomenelor prin care animalele și vegetalele își procură substanțele hrănitoare necesare dezvoltării și refacerii țesuturilor; (p. ext.) hrănire, nutrire, alimentare; hrană. [Gen. -iei, var. nutrițiune s.f. / cf. fr. nutrition, lat. nutritio]. Vezi definitia »

POLEMOLOGÍE s. f. studiu științific al războaielor ca fenomene sociale, al cauzelor, efectelor, forțelor motrice, obiectivelor și funcțiilor lor. (< fr. polémologie) Vezi definitia »

IMPÚLSIE/IMPULSIÚNE s. f. 1. tendință cauzată de un factor psihologic, emoțional; excitație. 2. mișcare pe care o imprimă unui corp o forță din afară. (< fr. impulsion, lat. impulsio) Vezi definitia »

ORTOMORFÍE s. f. (med.) disciplină care studiază diformitățile aparatului locomotor. (< fr. orthomorphie) Vezi definitia »