CEROGRAFÍE s.f. (Poligr.) Procedeu de pregătire a unei forme de tipar înalt prin gravarea manuală a imaginii într-un strat de ceară aplicat pe o placă de metal; gravură în encaustică. [< fr. cérographie]. Vezi definitia »

ISTÓRIE, istorii, s. f. 1. Proces de dezvoltare a fenomenelor naturii și societății. 2. Știință care studiază dezvoltarea complexă a societății, a unui popor etc. ♦ (Concr.) Scriere conținând evenimente și fapte care se încadrează în această știință. 3. (Cu determinarea domeniului) Știință care studiază dezvoltarea și schimbările succesive dintr-un anumit domeniu. Istoria limbii. ♦ (Concr.) Lucrare care tratează probleme din aceste domenii. 4. Povestire, narațiune. 5. (Fam.) întâmplare, pățanie. ♦ Poznă, încurcătură. – Din lat. historia, it. istoria. Cf. fr. histoire. Vezi definitia »

-ECTOPÍE² elem. „deplasare, dislocare”. (< fr. -ectopie, cf. gr. ektopos, în alt loc) Vezi definitia »

COPROLALÍE s. f. tendință patologică de a folosi cuvinte și expresii obscene, scabroase; limbaj ordurier; scatologie. (< fr. coprolalie) Vezi definitia »

partíe, partíi, s.f. (reg.) 1. echipă de muncitori sau grup constituit de oameni. 2. căsătorie. Vezi definitia »