Definita cuvantului disjunge
DISJÚNGE vb. III. tr. (Jur.) A despărți două pricini sau a despărți o pricină în două pentru a le judeca separat. ♦ A separa (două chestiuni etc.). [P.i. disjúng. / < lat. disiungere].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu disjunge
ANDROSPORÁNGE s. m. sporage care conține androspori. (< fr. androsporange) Vezi definitia »
BORINAGE [borináj], bazin carbonifer (huilă) în SV Belgiei (Hainaut), la V de Mons. Vezi definitia »
EVÍNGE vb. tr. (jur.; despre o persoană) a face ca o altă personaă să sufere o evicțiune. (după lat. evincere) Vezi definitia »
CONSTRẤNGE, constrấng, vb. III. Tranz. A sili pe cineva să facă un lucru pe care nu l-ar face de bunăvoie; a forța, a obliga; a soma. [Perf. s. constrânsei, part. constrâns] – Con1- + strânge (după fr. contraindre). Cf. lat. constringere. Vezi definitia »
DISTRÁGE vb. A abate gândul, atenția cuiva de la ceva care îl preocupă, îl obsedează etc. [P.i. distrág, perf.s. -trăsei, part. -tras. / < fr. distraire, lat. distrahere, după trage]. Vezi definitia »