plentív, -ă, adj. (înv.) tânguitor. Vezi definitia »

sustantiv,feminin,nearticulatșingular: stare/calitate /insusire a cuiva/ceva datatorita careia poate / merita / se cade sa fie/devina sters. etimologie: romanesc cuv., de la stergere. Vezi definitia »

INCLUSÍV adv. Împreună cu, și cu. [< fr. inclusif]. Vezi definitia »

PROCESÍV, -Ă adj. 1. care constituie un factor de progres social. 2. (psih.) personalitate ~ă = personalitate cu tendințe de ceartă, de dispută, de a intenta procese repetate și interminabile. (< fr. processif) Vezi definitia »

EXPLICATÍV, -Ă adj. care are rolul de a explica. ♦ notă ~ă = explicație a unui cuvânt, a unei chestiuni în legătură cu un text; dicționar ~ = dicționar în care sunt explicate sensurile și întrebuințările cuvintelor; propoziție relativă ~ă = propoziție apozitivă. (< fr. explicatif) Vezi definitia »