TÉRNĂ s. f. combinație de trei elemente. ♦ (mat.) ~ de referință = ansamblu de trei axe, cu origine comună, capabile a individualiza matematic punctele spațiale. ◊ (la loto) grup de trei numere câștigătoare pe aceeași linie orizontală. (< fr. terne) Vezi definitia »

stólă (-le), s. f. – 1. Un anumit fel de rochie purtată de matroanele romane. – 2. Un veșmînt preoțesc. It. stola, din gr. στολή „podoabă”. De la aceeași rădăcină provin stolisi (var. stolui, stoli), vb. (a orna, a împodobi), din ngr. στολίζω (Gáldi 257) și stolui, vb. (a înmuia pielea cu mijloace mecanice). Vezi definitia »

LOCOTENÉNȚĂ s.f. (În trecut) Organ administrativ-politic care ținea locul domnitorului și exercita funcțiile acestuia; persoană (sau persoanele) care deținea(u) această demnitate. [< it. luogotenenza]. Vezi definitia »

CAVALCÁDĂ s.f. Plimbare călare a unui grup de persoane. ♦ Grup de călăreți în goană, în plimbare. [< fr. cavalcade, it. cavalcata < cavalcare – a călări]. Vezi definitia »

-XERÓZĂ² elem. v. xero-. Vezi definitia »