șiuí, șíui, vb. IV (reg.; despre oameni) a șuiera printre dinți. Vezi definitia »

DĂRUÍ, dăruiesc, vb. IV. 1. Tranz. A da în dar² ceva cuiva; a face cuiva un dar²; a cinsti pe cineva cu ceva. ♦ A înzestra pe cineva cu ceva; a dota. 2. Tranz. A da, a acorda. 3. Tranz. și refl. A (se) consacra, a (se) dedica (unei idei, unui scop). [Prez. ind. și: dắrui] – Din sl. darovati. Vezi definitia »

LĂCUÍ, lăcuiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de lac², a vopsi cu lac² (suprafața unui obiect). – Lac² + suf. -ui. Vezi definitia »

ȘFĂRUÍ, șfăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A lega cu sfoară. – Șfară² + suf. -ui. Vezi definitia »

TĂLĂZUÍ, pers. 3 tălăzuiește, vb. IV. Refl., Intranz. A se ridica în talazuri, a face valuri mari, tumultoase. ♦ Fig. A undui. – Talaz + suf. -ui. Vezi definitia »