ÎMPĂCIUITORÍSM s. n. Atitudine de împăcare, de conciliere a unor divergențe; încercare de aplanare a conflictelor sociale, ideologice etc. ♦ P. gener. Îngăduință exagerată față de greșelile cuiva. [Pr.: -ciu-i-] – Împăciuitor + suf. -ism. Vezi definitia »

HELIOTROPÍSM s. n. reacție de orientare și de mișcare a plantelor și animalelor sub influența luminii solare; fototropism; heliotactism. (< fr. héliotropisme) Vezi definitia »

SUPREMATÍSM s.n. Grupare abstracționistă în pictura rusă a celui de-al doilea deceniu al sec. XX și teorie estetică care susține supremația sensibilității „pure”, exprimată prin acțiunea formelor geometrice și a culorii asupra simțurilor. [< rus. suprematizm]. Vezi definitia »

LOIALÍSM s. n. Loialitate. [Var.: loaialísm s. n.] – Din fr. loyalisme. Vezi definitia »

SADÍSM s. n. perversiune sexuală constând în obținerea plăcerii prin chinuirea partenerului. ◊ (p. ext.) cruzime anormală, exagerată; plăcere patologică de a chinui. (< fr. sadisme) Vezi definitia »