Definita cuvantului diversiune
DIVERSIÚNE s.f. 1. Încercare de a schimba cursul unei acțiuni, de a abate intențiile sau preocupările cuiva. 2. Acțiune politică întreprinsă de un guvern reacționar cu scopul de a îndepărta atenția opiniei publice într-o direcție nepericuloasă pentru el. 3. Operație militară care urmărește abaterea atenției forțelor inamicului dintr-un anumit punct (în care urmează să fie atacat). [Pron. -si-u-. / cf. fr. diversion, it. diversione, lat. diversio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu diversiune
MALFORMAȚIÚNE s.f. v. malformație. Vezi definitia »
SEDIȚIÚNE s.f. (Liv.) Revoltă, răzvrătire, răscoală. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. sédition, lat. seditio]. Vezi definitia »
DECAPITAȚIÚNE s.f. v. decapitație. Vezi definitia »
cî́ine (cîini), s. m. – 1. Cîine. – 2. Om fără suflet, tiran. – 3. Masă de dogar. – Var. (Mold.) cîne. Mr. cîne, megl. cǫini, istr. căre. Lat. canis (Pușcariu 367; REW 1592; Candrea-Dens., 337; DAR); cf. alb. kjiën, it. cane, prov. ca, fr. chien, sp. (gal.) can, port. cão. Forma cîine, cu i posterior (ca mîine, pîine; cf. și spîimînta), proprie Munt., a fost aproape general adoptată în lit.; totuși sînt numeroși scriitori de origine mold. sau trans. care continuă să scrie cîne. Der. cîinărie, s. f. (haită de cîini); cîiner, s. m. (Mold., persoană care strînge cîini vagabonzi); cîinesc, adv. (privitor la cîini; crud, neomenos); cîinește, adv. (în felul cîinilor; cu cruzime); cîinime, s. f. (haită de cîini); cîinos, adj. (fără suflet); cîinoșie, s. f. (răutate, cruzime). Cf. L. Șeineanu, Les noms romans du chien et leurs applications métaphoriques în Mém. Soc. Ling., XIV (1906-8), p. 210-75. Vezi definitia »
LOȚIÚNE s.f. Spălare prin fricționare a unei părți a corpului (în special a capului, în scop igienic sau terapeutic); preparat farmaceutic servind în acest scop. [Pron. -ți-u-. / < fr. lotion, cf. lat. lotto – spălare]. Vezi definitia »