BĂLȚĂTÚRĂ, bălțături, s. f. Obiect colorat fără gust, cu culori multe și neasortate, încărcat. ♦ Pată de culoare deschisă la animalele bălțate. – Din bălțat + suf. -ură. Vezi definitia »

SORBÓZĂ s. f. monozaharidă izomeră cu fructoza. (< fr. sorbose) Vezi definitia »

VIÓLĂ¹ s.f. Instrument muzical cu coarde și arcuș, ceva mai mare decât vioara și având un timbru mai grav. [Pron. vi-o-. / < fr. viole, it. viola < prov. viola]. Vezi definitia »

EBRAÍSTICĂ s. f. disciplină care studiază limba și cultura ebraică. (< fr. hébraïstique) Vezi definitia »

PISCICULTÚRĂ s. f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea peștilor în apele naturale și în cele amenajate. – Din fr. pisciculture. Vezi definitia »