VÂJIÁLĂ s. f. v. vâjâială. Vezi definitia »

-DÚL(Ă), -DULÍE elem. „sclav, sclavie”. (< fr. -dule, -dulie, cf. gr. doulos, douleia) Vezi definitia »

CÓNICĂ s.f. Curbă plană rezultată din intersecția unui con cu un plan. [< fr. conique]. Vezi definitia »

TẤMPLĂ², tâmple, s. f. Catapeteasmă. – Lat. templa (= templum). Vezi definitia »

TÚFĂ, tufe, s. f. 1. Arbust cu ramuri dese care pornesc direct de la rădăcină; grup de flori, de lăstari sau de plante erbacee cu rădăcină comună. ◊ Expr. (Fam.) Tufă (de Veneția) = nimic, deloc. Tufă-n pungă sau tufă-n buzunar = a) nimic; b) om fără bani. ♦ Fig. Păr mult și des; claie. 2. (Rar) Ramură, creangă înverzită. ♦ (Reg.) Bâtă, ciomag. – Lat. tufa. Vezi definitia »