HISTIOCÍT s. n. celulă macrofagă a țesutului conjunctiv, din histioblast. (< fr. histiocyte) Vezi definitia »

DIATOMÍT s.n. Sediment silicios consolidat, format din depunerea cochiliilor de diatomee; tripoli, kiselgur. [< diatomite]. Vezi definitia »

TĂBĂCÍT², -Ă, tăbăciți, -te, adj. (Despre piele) Care a fost transformat, cu ajutorul tananților, într-un produs moale, suplu, impermeabil, elastic și rezistent la uzură. ♦ Fig. (Despre pielea sau trupul omului) Ars de soare și de vânt; bătătorit de muncă; bătucit, înăsprit. – V. tăbăci. Vezi definitia »

cit¹, -ă, adj. (reg.) adevărat, întreg. Vezi definitia »

PRĂSÍT², -Ă, prăsiți, -te, adj. (Despre animale) Reprodus, înmulțit. – V. prăsi. Vezi definitia »