CONTRÁR, -Ă, contrari, -e, adj., adv., s. n., prep. 1. Adj. Opus, potrivnic. ◊ Noțiuni contrare = noțiuni care se află într-un raport în care acceptarea uneia presupune înlăturarea celeilalte fără ca înlăturarea uneia să presupună admiterea celeilalte. 2. Adv. Împotrivă, în contra, neconform cu... 3.S. n. (La pl.; în forma contrarii) Denumire dată noțiunii care desemnează laturi, însușiri sau tendințe ale obiectelor și proceselor opuse unele altora, astfel încât se exclud reciproc, această opoziție constituind forța motrice și conținutul principal al dezvoltării acelui obiect sau proces; (și la sg.) fiecare din termenii unei contradicții (1). 4. Prep. Contra, împotriva cuiva sau a ceva. [Var.: contráriu, -ie adj., s. n.] – Din fr. contraire, lat. contrarius. Vezi definitia »

bălegár¹ / băligár¹ (gândac) s. m., pl. bălegári / băligári Vezi definitia »

VELNIȚÁR, velnițari, s. m. (Reg.) Velnicer. – Din velniță + suf. -ar. Vezi definitia »

BIHAR, stat în NE Indiei, în C. Gangelui; 173,9 mii km²; 69,9 mil. loc. (1981). Centrul ad-tiv: Patna. Expl. de cărbune, de min. de cupru și fier; ind. siderurgică. Orez, iută, trestie de zahăr, tutun, porumb. Vezi definitia »

TENÁR s.n. Parte ieșită în afară de la extremitatea podului palmei; regiunea palmară externă. [< fr. thénar, cf. gr. thenar – palmă]. Vezi definitia »