TRIÁDĂ s. f. 1. (ant.) reunire a trei divinități, ființe etc. ◊ ansamblu din strofă, antistrofă și epodă în poezia greacă. 2. (fil.; la Hegel) schemă abstractă de explicare a oricărui proces de dezvoltare, trei etape: teza, antiteza și sinteza. 3. grupare a trei entități, elemente cu proprietăți asemănătoare; trilogie (3). (< fr. triade, lat., gr. trias) Vezi definitia »

JECMĂNEÁLĂ, jecmăneli, s. f. Acțiunea de a jecmăni și rezultatul ei; jaf, jefuire. [Var.: (înv. și reg.) jăcmăneálă s. f.] – Jecmăni + suf. -eală. Vezi definitia »

MICROANCHÉTĂ, microanchete, s. f. Anchetă cu chestionar scurt, limitată la un număr mic de subiecți. [Pr.: -cro-an-] – Micro¹ + anchetă. Vezi definitia »

sorbáncă s.f. (reg.) vas de lemn folosit de ciobani la stână. Vezi definitia »

SANIDÍNĂ s. f. feldspat potasic incolor, alb, roz sau cenușiu, care se găsește în unele roci magmatice efuzive. (< fr. sanidine) Vezi definitia »