ANGLO-SAXÓN, -Ă I. s. m. f. pl. populații germanice care s-au deplasat de pe continent în Insulele Britanice în sec. V-VI. II. adj. care aparține anglo-saxonilor. ♦ limbă ~ă = limbă germanică vorbită de anglo-saxoni; engleza veche. (< fr. anglo-saxon) Vezi definitia »

TASÓN, tasoane, s. n. Punct de concentrare a materialului lemnos în exploatările forestiere, apropiat de căile de transport. – Et. nec. Vezi definitia »

polisón, polisóni, s.m. (înv.) 1. măscărici, saltimbanc. 2. ștrengar. 3. persoană care spune vorbe de ocară sau obscenități. Vezi definitia »

ATÓN, -Ă adj. 1. (despre țesuturi) atins de atonie; lipsit de vitalitate; atonic. 2. (despre vocale, silabe) fără accent, surd. (< fr. atone) Vezi definitia »

CHERATOCÓN s.n. (Med.) Deformare conică a corneei, însoțită de o scădere accentuată a vederii din cauza modificării refracției. [< fr. kérato-cône]. Vezi definitia »