EGOÍSM s. n. preocupare exagerată față de propria persoană și de interesele personale, în dauna intereselor și drepturilor celorlalți. (< fr. égoïsme) Vezi definitia »

ELENÍSM s.n. 1. Etapă în istoria și civilizația societății sclavagiste a popoarelor din bazinul Mării Mediterane, cuprinsă între epoca cuceririlor lui Alexandru Macedon și căderea imperiului acestuia sub stăpânire romană. 2. Expresie specifică limbii eline. [Pl. -me, var. helenism s.n. / < fr. hellénisme]. Vezi definitia »

SINDICALÍSM s.n. I. Curent ivit în mișcarea muncitorească la sfârșitul sec. XIX, care nega necesitatea luptei politice împotriva capitalismului, admițând numai lupta economică a muncitorilor uniți în sindicate. II. Mișcare, organizare sindicală. [< fr. syndicalisme]. Vezi definitia »

INFANTILÍSM s. n. Anomalie în dezvoltarea corporală și psihică, caracterizată prin persistența, la vârsta adultă, a unor trăsături morfologice și funcționale specifice copilăriei. – Din fr. infantilisme. Vezi definitia »

ESOFAGÍSM s.n. (Med.) Spasm al esofagului, prezent în unele boli. [< fr. oesophagisme]. Vezi definitia »