ÎNFIERÁRE s. f. Acțiunea de a înfiera; înfierat¹. – V. înfiera. Vezi definitia »

ÎNFĂȚIȘÁRE, înfățișări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) înfățișa și rezultatul ei; prezentare, descriere, zugrăvire. ♦ (Jur.) Prezentare a unei persoane citate în fața unei autorități judiciare, a unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală; dezbatere în fața unei instanțe. ♦ Termen de judecată. 2. (Concr.) Aspect sub care se prezintă un lucru sau o ființă; configurație. [Var.: (reg.) înfățoșáre s. f.] – V. înfățișa. Vezi definitia »

solíre, solíri, s.f. (înv.) acțiunea de a prezenta solia; mijlocire, intervenție. Vezi definitia »

OPERÁRE, operări, s. f. Acțiunea de a opera și rezultatul ei. – V. opera. Vezi definitia »

DISPERSÁRE s.f. Acțiunea de a (se) dispersa și rezultatul ei; timpul și locul în care cineva a fost dispersat. [< dispersa]. Vezi definitia »