DEFERÍ vb. IV. tr. 1. A acorda, a da, a conferi (un titlu, onoruri etc.). 2. A trimite în judecată, a supune spre judecare în fața justiției. ◊ A deferi jurământ = a cere cuiva, în lipsă de alte probe, să jure în fața justiției. [P.i. defér. / < fr. déférer, lat. deferre]. Vezi definitia »

ADUMBRÍ, adumbresc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a ține umbră (I 1); a umbri. 2. Refl. A se așeza, a se adăposti la umbră. – Lat. adumbrare (după umbri). Vezi definitia »

ÎNTREZĂRÍ vb. tr., refl. a (se) întrevedea, a (se) zări în treacăt. (după fr. /s'/ entrevoir) Vezi definitia »

Ferrari s. n. pr. (tox.) heroină. Vezi definitia »

otravuri puternice Vezi definitia »