ARUNCÁT, -Ă, aruncați, -te, adj. 1. Care a fost trimis la o distanță oarecare, prinrt-o mișcare violentă. ♦ (Haltere; despre stil) Care constă în ridicarea halterei până la piept, apoi în înălțarea ei prin întinderea brațelor în sus. ◊ (Substantivat, n.) S-a calificat la aruncat în finală. 2. Care a fost îndepărtat, lepădat ca nefolositor. – V. arunca. Vezi definitia »

RUSUMÁT, rusumáturi, s. n. (Înv., sec. XIX) Impozit indirect. (din tc. rusumat) Vezi definitia »

înclinciurát, înclinciurátă, adj. (reg.) 1. îndoit, sucit. 2. (fig.) nehotărât, nestatornic. Vezi definitia »

OBLITERÁT, -Ă, obliterate, adj. 1. (Despre mărci poștale) Ștampilat. 2. (Med.) Astupat, închis, obturat. – V. oblitera. Vezi definitia »

ÎNTÂMPLÁT, -Ă, întâmpláți, -te, adj. Care s-a petrecut, s-a produs, a avut loc. (din întâmpla) [folosit în corpul DEX] Vezi definitia »