NĂSTURÉL, năsturei, s. m. 1. Diminutiv al lui nasture; năsturaș. 2. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina târâtoare, cu flori mici. albe, grupate în inflorescențe bogate, întrebuințată ca salată și ca plantă medicinală (Nasturtium officinale). – Nasture + suf. -el. Vezi definitia »

spițerél, spițeréi, s.m. (înv.) spițeraș. Vezi definitia »

pumnușél, pumnușéi, s.m. (reg.; mai ales la pl.) manșetuță încrețită și brodată la cămășile țărănești; pumnășel. Vezi definitia »

izvozél s.n. (înv.) notă, listă mică, însemnare. Vezi definitia »

STRĂINÉL, -EÁ, străinei, -ele, adj. (Pop.) Diminutiv al lui străin. [Var.: streinél, -eá adj.] Vezi definitia »