IZOMERÍE s.f. Însușire a unor substanțe de a avea proprietăți fizice și chimice deosebite, deși au moleculele alcătuite dintr-un număr identic de atomi. ♦ Însușire a nucleelor atomice ale aceluiași element chimic de a avea stări de energie și, deci, proprietăți radioactive diferite. [Gen. -iei, var. isomerie s.f. / < fr. isomérie]. Vezi definitia »

PERFÉCȚIE s. f. elem. perfecțiune. Vezi definitia »

NEFROTOMÍE s. f. incizie a rinichiului (pentru îndepărtarea calculilor) (< fr. néphrotomie) Vezi definitia »

PERISOLOGÍE s. f. 1. procedeu retoric de insistare prin repetiție; pleonasm. 2. greșeală de limbă datorată ignoranței sau neglijenței în exprimare. (< fr. périssologie) Vezi definitia »

uspénie, uspénii, s.f. (înv.) asumpțiune, Adormirea Maicii Domnului. Vezi definitia »