Definita cuvantului duce
DÚCE s.m. 1. Conducător militar de trib la vechii germani. 2. Nobil feudal care stăpânea un ducat. ♦ Titlu de noblețe superior marchizului și inferior prințului; persoană având acest titlu. / < lat. dux, ducis, cf. it. duca, fr. duc].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu duce
VICE- Element de compunere însemnând „adjunct”, „subordonat imediat”, care servește la formarea unor substantive-nume de grade, de funcții, de titluri sau de persoane care le poartă. – Din fr. vice-, lat. vice. Vezi definitia »
PRECÓCE adj. inv. 1. (despre copii) dezvoltat înainte de vârsta normală. ◊ apărut, manifestat de timpuriu. 2. (despre plante) care ajunge la maturitate foarte devreme; timpuriu, văratic. (< fr. précoce, lat. praecox) Vezi definitia »
a face (pe cineva) un film expr. a merge la cinematograf (cu cineva). Vezi definitia »
TENÁCE adj. 1. Dârz, stăruitor, perseverent. 2. (Despre un material) Rezistent la rupere; dur, tare. [< fr., it. tenace, cf. lat. tenax]. Vezi definitia »
MEZZA-VOCE loc.adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Cu vocea pe jumătate, cu jumătate din posibilitățile vocii. [Pron. me-ța-. / < it. mezza voce]. Vezi definitia »