Definita cuvantului dur
DUR, -Ă adj. 1. Tare, solid; greu de străpuns, de zgâriat. ◊ (Fon.) Consoană dură = consoană care nu are nici un element palatal în articulația ei. 2. (Despre ape) Bogat în săruri, cu mare proporție de săruri. 3. (Fig.) Aspru; crud, neomenos. [< fr. dur, it. duro, lat. durus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu dur
ușúr (-ruri), s. n. – 1. (Înv.) Contribuție în cereale a tătarilor care erau supuși Moldovei. – 2. (Mold.) Uium. Tc. (arab.) üșür „dijmă” (Șeineanu, III, 127), cf. ngr. οὐσούρι, sb. ušur. Vezi definitia »
RÉGUR s.n. (Geol.) Sol argilos de culoare neagră, format în regiunile tropicale și subtropicale uscate. [< germ. Regur < cuv. indian]. Vezi definitia »
BALÁUR (cuv. autohton) s. m. 1. Șarpe neveninos, lung de 2 m, de culoare galbenă, răspîndit în Dobrogea și în S Moldovei (Elaphe quatuorlineata). 2. Personaj monstruos din poveștile fantastice și din eposul eroic folcloric, înfățișat ca un șarpe uriaș, înaripat, cu corpul acoperit de solzi, avînd mai multe capete, pe care varsă foc. Vezi definitia »
LÍCUR s. n. v. licăr. Vezi definitia »
JUR s. m. jurat. ♦ curte cu ~ i = organ de jurisdicție cu caracter penal format din juri. (< fr. jury) Vezi definitia »