Definita cuvantului dura
DURÁ vb. I. tr. 1. A ține, a se desfășura un anumit timp, o anumită perioadă. 2. A dăinui, a se menține. 3. A se menține în viață, a trăi. 4. (Despre obiecte) A fi trainic, tare, rezistent, durabil. [< fr. durer, it., lat. durare].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu dura
agurá (-réz, -át), vb. – A prezice, a prevesti. Lat. a(u)gŭrāre (Densusianu, Rom., XXVIII, 61; Pușcariu 39; Candrea-Dens., 23; REW 784; DAR); cf. v. it. a(g)urare (lec. aúru, mil. ingürá, sard. aurá), prov. aurar, sp. agorar, port. agourar. Rar, Trans. de Vest. Mr. ugure, s. n. (profeție), a fost interpretat de Pascu, I, 178, ca der. de la lat. augurium, ceea ce poate fi adevărat numai dacă se are în vedere complicata cale de transmitere a cuv.: lat. augurium a dat în ngr. γουρί, de unde tc. ogur, care este etimonul cuv. mr., cf. ursuz. Vezi definitia »
CUPRÁ vb. I. tr. A acoperi pe cale electrolitică suprafața obiectelor de lemn, de ipsos etc. cu un strat subțire de cupru. [Cf. fr. cuprer]. Vezi definitia »
EVIRÁ vb. I. tr., refl. 1. A scoate testiculele; a (se) castra. 2. (Fig.) A (se) moleși, a (se) debilita, a slăbi. [Cf. it., lat. evirare]. Vezi definitia »
DESĂRÁ, desăréz, vb. I. Tranz. A îndepărta, total sau parțial, sarea (dintr-un aliment); a face mai puțin sărat; a desaliniza. – Des1- + săra. Vezi definitia »
SEPARÁ vb. I. tr., refl. A (se) despărți; a (se) izola. [P.i. sepár. / < fr. séparer, it., lat. separare]. Vezi definitia »