Definita cuvantului eben
EBÉN s.m. (Liv.) Abanos. [< fr. ébène].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu eben
BRITTEN [brítn], Benjamin (1913-1976), compozitor, pianist și dirijor englez. Creație inspirată din folclorul autohton. Opere („Peter Grimes”, „Albert Herring”), simfonii, lucrări vocal-simfonice („Balada eroilor”, „Recviemul de război”), concerte instrumentale, muzică de cameră. Vezi definitia »
HIMÉN (HÍMEN), himene, s. n. Membrană care acoperă, la fetele virgine, orificiul extern al vaginului. – Din fr., lat. hymen. Vezi definitia »
Sanogen înseamnă „ceea ce promovează sănătatea”. Dicționarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998 sanogenétic adj. m., pl. sanogenétici; f. sg. sanogenétică, pl. sanogenétice Dicționar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internațional, 2002 sanogenéză s. f., g.-d. art. sanogenézei Dicționar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internațional, 2002 SANOGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la sanogeneză, care aparține sanogenezei. [Cf. fr. sanogénétique]. Dicționar de neologisme, Florin Marcu și Constant Maneca, Editura Academiei, București, 1986 SANOGENÉZĂ s. f. Ramură a medicinii care se ocupă cu asigurarea stării de sănătate a populației, studiind mediul social ca factor patologic, influența locuinței și a condițiilor de muncă, fenomenele de urbanizare, de poluare etc. [Cf. fr. sangenèse < lat. sanus – sănătos, gr. genesis – naștere]. Dicționar de neologisme, Florin Marcu și Constant Maneca, Editura Academiei, București, 1986 SANOGENÉTIC, -Ă adj. referitor la sanogeneză. (< fr. sanogénétique) Marele dicționar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000 SANOGENÉZĂ s. f. ramură a medicinei care se ocupă cu asigurarea stării de sănătate a populației, studiind mediul social ca factor patologic, influența locuinței și a condițiilor de muncă. (< fr. sanogenèse) Marele dicționar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000 Vezi definitia »
BENZILIDÉN s.m. Compus chimic. Vezi definitia »
COMATOGÉN, -Ă adj. (Med.) Care produce o stare de comă1. [< fr. comatogène]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z