PERMUTÁRE, permutări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) permuta (1); transfer, permutație. ♦ (Concr.) Ordin, dispoziție de transferare. 2. (Mat.; Lingv.; mai ales la pl.) Operație prin care se schimbă între ele locurile a două sau a mai multor elemente; grupe distincte de obiecte astfel formate; permutație. – V. permuta. Vezi definitia »

SULFITÁRE s.f. Acțiunea de a sulfita și rezultatul ei; sulfitaj. [< sulfita]. Vezi definitia »

MUMIFIÉRE s. f. v. mumificare. Vezi definitia »

nulificáre, nulificắri, s.f. (înv.) anulare. Vezi definitia »

RADIOBALIZÁRE, radiobalizări, s. f. Acțiunea de a radiobaliza. [Pr.: -di-o-] – V. radiobaliza. Vezi definitia »